„Cartea cu povești de leac”

 

„Poveștile sunt o fereastră către sufletul copilului, ajutându-l să înțeleagă lumea din jur și să-și proceseze emoțiile”

Carl Rogers

Îşi poate imagina cineva lumea copilăriei fără poveşti? Lumea poveştilor e o lume în care binele învinge răul, urâtul se transformă în frumos, supărarea în bucurie, imposibilul în posibil, visele în realitate…

Fără ele copilul nu ar putea învăţa Binele, Frumosul, Dreptatea şi Armonia.                    

În perioada 22 ianuarie -10 martie elevii clasea a II-a, ghidați de directorul bibliotecii publice Obreja Veche Alla Grăjdianu și învățătoarea Ala Stîrcu au făcut o călătorie imaginară prin povești terapeutice în cadrul proiectului cultural-educativ „Cartea cu povești de leac.” ”Onestitatea - cea mai bună formă de politețe”,  a fost motto-ul primului atelier. Copiii au aflat „Ce este onestitatea?” în cartea „Fii onest” de Zanni Louise și Missy Turner. Astfel, și-au îmbunătățit sufletul cu valori prețioase, pentru a deveni cu adevărat o persoană de apreciat. La finalul activității cei prezenți au conștientizat: Onestitatea este o calitate morală și un sentiment al demnității, dreptății și al conștiinciozității, care servește drept îndrumător în conduita omului.

La atelierul „Adio frică, Salut Siguranță” am descifrat codul comportării când ne vizitează Doamna „Frică”. Subiectul, ca o trăire afectivă cu care majoritatea copiilor se confruntă la un moment dat, a intrigat mult elevii. Cu ajutorul „Arborele fricii” și „Arborele curajului”, am reluat cu copiii firul poveștii după care am prezentat anumite situații similare cu cele din poveste (exemple din viața lor în care ar putea întâmpina situații conflictuale. Am răspuns la o serie de întrebări despre cum s-ar simți în acele situații și care sunt modalitățile eficiente de a le aborda ).

Apoi am făcut un popas în lumea „Emoțiilor”, au fost de toate: BUCURIE, MIRARE, FERICIRE, MULȚUMIRE, dar și tristețe, rușine, frică, furie, invidie - emoții descrise pe înțelesul copiilor. Împreună am citit cu voce tare cartea „Motanul încălțat” și ne-am jucat cu emoțiile prin înscenarea povestei. Prin jocuri, discuții interactive, am învățat să recunoaștem și să exprimăm emoțiile într-un mod sănătos. Copiii au avut posibilitatea de a identifica diferite tipuri de emoții, dar mai ales de a gestiona situații critice în care emoțiile negative își spun cuvântul. Fiecare zâmbet și fiecare gând împărtășit ne-au arătat cât de important este să ne cunoaștem sentimentele și să le gestionăm cu încredere. După care a urmat și alte teme: „Fii perseverant”, „Hai să fim fericiți”…etc.  

                                                                                                                                  Poveștile de leac nu erau doar pentru distracție, ci aveau și învățăminte importante despre cum să depășească provocările din viață. Participarea la astfel de ateliere a stimulat imaginația copiilor, deoarece le-au fost prezentate povești cu elemente fantastice, care i-au provocat să-și creeze propriile scenarii și să-și exprime gândurile într-un mod creative. Prin lectura poveștilor, copiii și-au dezvoltat abilitățile de citire, înțelegere a textului și interpretare. De asemenea, au învățat noi cuvinte și expresii, îmbogățindu-și vocabularul. Poveștile cu „leacuri” au inclus teme legate de vindecare, bunătate, iertare sau prietenie, oferind copiilor exemple de comportamente pozitive. Aceste lecții le-au ajutat să dezvolte empatie față de ceilalți. La astfel de ateliere, copiii au avut ocazia să participe activ la discuții, să povestească, să asculte și să învețe să comunice mai eficient. De multe ori, aceste ateliere au combinat povestirea cu activități interactive, jocuri sau exerciții creative, ceea ce a făcut învățarea mai atractivă și mai eficientă..         

                                                                                                                                                                                                                          

 P:S. Haideți să dăruim povești copiilor și să-i aducem către „A fost odată ca niciodată…”, deoarece rolul acestor expresii este să facă lumea copilăriei mai frumoasă, mai fericită și să construiască un viitor mai optimist.

 

 

Istoria Primăriei

 

Clădirea Primăriei comunei Obreja Veche a fost construită în anul 1972. Edificiul dat este  amplasat la intrarea în s. Obreja Veche și totodată la hotarul dintre cele 2 localități componente ale comunei. Cercetînd analele istoriei primul președinte al Sovietului Sătesc a fost Vasile Stupac, după care a urmat : Ion Savelie, Ion Ion Ureche, Alexandru Cucu, Nicolae Litviniuc, Dumitru David, Sergiu Janu, Ghenadie Ganea, în prezent primar al comunei –Zinaida Mocanu.

Istoria oficiului poștal

 

Oficiul poștal

Oficiul poștal a satului Obreja Veche s-a înființat în 1902 fiind o poștă cu cai a zemstvei,  care deținea 8 cai și două trăsuri și  poștă rurală. În anul 1969 cârmuirea colhozului „Puti Ilicea”  a fost construită o altă clădire în care s-a transferat sediul poștei. Prin intermediul poștei locuitorii satelor Obreja Veche și Obreja Nouă au beneficiat de următoarele servicii: cabină telefonică, transfer de bani, transportarea coletelor, expedierea scrisorilor și telegramelor și abonarea la presa periodică.

Astăzi, oficiul poștal oferă servicii modernizate de achitarea serviciilor comunale, terminal pentru extragerea banilor, transferuri bănești, achitarea pensiilor, abonarea la presa periodică.

Istoria Casei de Cultură

 

Casa de Cultură din satul Obreja Veche a fost construită  în anul 1963 pe vechiul cimitir al satului. Deține 300 de locuri. A fost și este locul de agrement și divertisment. Pe scena Casei de Cultură au evoluat interpreți de muzică populară și de extradă; Sofia Vicovianca, Irina Loghin, Nicolae Botgros, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Iurie Sadovnic, magicieni, trupe de circ. Ani la rând a evaluat corul satului format din intelectualitatea satului. Perioada anilor 1975 -1995 se difuzau pe ecranul mare filme cinematografice care aduna întregul sat. Pe parcursul anilor au activat în funcție de directori ai Casei de Cultură: Ion Rucșineanu Procopie, Petru Rucușineanu, Vasile Certan, Sergiu Janu, Vasile Czacu, Vitalie Balan, Gonceariuc Nina, Ghenadie Moraru, Ion Rucșineanu, Parascovia Pînzescu, Leonid Ivanov, Ludmila Jalbă, Eugenia Stupac.

 La moment activează ansamblul de dansuri și cântece populare „Obrejanca” pentru maturi și ansamblul de dansuri pentru copii „Moștenitorii”. În incinta Casei de Cultură se desfășoară: seminare, întruniri, adunări generale ale consătenilor.

 

Istoria IPGimnaziului „Sergiu Moraru”

 

Pe teritoriul satului Obreja Veche în anul 1968 a fost grădinița de copii. Amplasată în unul din acareturile conacului boieresc. Iar în anul 1987 clădirea a fost renovată, schimbându-i-se aspectul și specificul de instruire. Astfel, clădirea divizată în două: în prima parte se educau copiii din familiile specialiștilor, iar în cea de a doua parte se educau copiii de țărani.

Pe parcursul anilor șefi de grădiniță au fost: Eudochia Rusu, Zinaida Buzdugan, Maria Alexandrova, Tina Coșulă, Zinaida Cazacu,  Zinaida Cucu, Lidia Ureche, Silvia Grăjdianu, Ludmila Pînzescu,  Raisa Bogdan, Valentina Rucșineanu,  Ala Popan.

La moment activează 5 grupe de vârste diferite începând cu 3 ani până la 6 ani în număr de 130 copii, dintre care 14 copii se transportă, deoarece vin de la Obreja Nouă. Aici sunt angajate 27 persoane dintre care 10 cadre didactice, 15 auxiliari și 2 cadre sezoniere. IET este dotată cu sistem autonom de încălzire, cu apă și canalizare, cu săli de baie în interior, este conectată la rețeaua de Internet. Au acces la un teren de joacă bine amenajat. A beneficiat de finanțare din partea României fiind reparată acoperișul și 3 săli de grupe.

Istoria Instituției de Educație Timpurie Obreja Veche

Pe teritoriul satului Obreja Veche în anul 1968 a fost grădinița de copii. Amplasată în unul din acareturile conacului boieresc. Iar în anul 1987 clădirea a fost renovată, schimbându-i-se aspectul și specificul de instruire. Astfel, clădirea divizată în două: în prima parte se educau copiii din familiile specialiștilor, iar în cea de a doua parte se educau copiii de țărani.

Pe parcursul anilor șefi de grădiniță au fost: Eudochia Rusu, Zinaida Buzdugan, Maria Alexandrova, Tina Coșulă, Zinaida Cazacu,  Zinaida Cucu, Lidia Ureche, Silvia Grăjdianu, Ludmila Pînzescu,  Raisa Bogdan, Valentina Rucșineanu,  Ala Popan.

La moment activează 5 grupe de vârste diferite începând cu 3 ani până la 6 ani în număr de 130 copii, dintre care 14 copii se transportă, deoarece vin de la Obreja Nouă. Aici sunt angajate 27 persoane dintre care 10 cadre didactice, 15 auxiliari și 2 cadre sezoniere. IET este dotată cu sistem autonom de încălzire, cu apă și canalizare, cu săli de baie în interior, este conectată la rețeaua de Internet. Au acces la un teren de joacă bine amenajat. A beneficiat de finanțare din partea României fiind reparată acoperișul și 3 săli de grupe.

Istoria Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”

 Biserica „Sfinții împărați Constantin și Elena” din s. Obreja Veche

Anterior edificării actualului  lăcaș în Obreja Veche a fost construit o biserică cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Bisericuța datează cu anul 1772 fiind din lemn acoperită cu șindrilă. La începutul secolului XIX, starea bisericii era bună, nu lipseau veșmintele, podoabele, cărțile de cult necesare. Datele recensământului din 1817 arată că în această perioadă în biserică făceau slujbă doi preoți. Conform recensământului fețelor bisericești din ținutul Iași din 1821 la biserică slujeau 5 slujitori: Preotul protopop Nicolae Măcărescu de viță preoțească a fost numit la această parohie   la 30 martie 1785. Feciorul său Ioan este numit al doilea preot este hirotonit  la parohie  în 1808   de mitropolitul Veniamin. Dascălul Ioan urmează în funcție la  această biserică în 1817 după tatăl său  Miron, ca  palamar activa Semion Revenchie de viță preoțească, numit în serviciu la 27 iulie 1814. În 1835 preotul din localitate era Semion Blanari în vârstă de 46 de ani. Diaconii erau Manuel Blanari, în vârstă de 21 ani și Dimitrie Revenco de 21 ani, iar palamari era Semion Vereniu de 50 de ani. În anul 1864 a fost edificată o nouă biserică din piatră  de către proprietarul Constantin Buznea și soția sa Elena cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”. Biserica din Obreja Veche e încărcată de divinitate și  istorie. Conacul boieresc se află lângă Năvîrneț, căci cele peste 400 ha de pământ  care se întindea de la hotarul Năvîrneț până la Fundurii Vechi. După ce erau strânse roadele pământului, familia boierească se retrăgeau la Sankt-Petersburg, Rusia sau Franța, căci în ambele țări aveau reședință. La țară rămânea doar mama boierului Maria sau Mașa după cum îi mai spuneau sătenii, având în supunere 151 de țărani în frunte cu vătavul. Dar pământurile erau lucrate și de mulți alți țărani veniți din alte părți. Cucoana Mașa era invalidă, se deplasa cu căruciorul, era foarte inteligentă,  cu spirit organizatoric și era iubită de țărani.

Sfânta biserică e construită din cărămidă arsă de țăranii din partea locului. Pe atunci olăritul era dezvoltat în această zonă fiind practicat în fiecare bordei. Deși ctitor era considerat boierul, și țăranii simpli au jertfit sume importante pentru înălțarea sfântul locaș. Boierul a adus podoabele bisericești din Franța. Clădirea principală este din piatră , acoperișul de fier, alipită de ea este și clopotnița tot din piatră. Hramul bisericii se sărbătorește pe 3 iunie. Biserica avea bibliotecă în care se păstrau Biblia,  catiheza protoereului Ioan Butuc și alte cărți. În 1895 Biserica a fost reparată de către Maria Buznea. Biserica se află pe teritoriul unui vechi cimitir. Următorul a fost preotul Avacum Seul, fiu de dascăl, născut în anul 1844. La 15 iunie în anul 1869  a absolvit seminarul Teologic. La 6 august 1869 a fost numit Diacon, apoi în anul 1871 este  binecuvântat preot  la biserica „Sf. Mihail” din s. Ustia, Bălți. În 1873 a fost trimis în această biserică  de preasfințitul Pavel în anii 1882-1883 a devenit membrul al comisiei economice la seminarul duhovnicesc din Edineț. Din 1883 până  în 1885 a fost împuternicit să ajute blagocinia cercului 3, Bălți. La 19 ianuarie 1895 preasfințitul Neofit la numit profesor la școala din Obreja și administrator la biserica din s. Ustia. În 1901 a primit mulțumire din partea Sfatului învățătoresc eparhial cu binecuvântarea preasfințitului Iacob pentru sârguința cu care propăvăduiește învățătura Domnului. Soția sa era Ecaterina, iar copiii: Domnica,  Gheorghe, Ioan, Maria, Mihail, Alexandrul și Efrem. În această perioadă dascăl era Teodor Celan iar prescurăreasa era Safira de 56 de ani și staroste Pavel Nechifor de 59 de ani. Preotul-paroh Vladimir Seul născut la  2 mai  1879 absolvent al Seminarului Teologic în serviciul  din 1903 și stabilit în parohie din 1915 cântărețul era Semion Serafimciuc născut la 7 ianuarie 1895 absolvent al școlii primare cu examen de cântăreț în serviciu de la 1921. Anuarul  eparhial  din anul 1930 îi menționează pe ambii slujitori bisericești la aceeași parohie. A urmat preotul Isman Vasile Andrei heratonit în octombrie 1947. În perioada sovietică soarta lăcașului sfânt era pecetluită, căci își încetează activitatea.   Ultimul cleric care a oficiat  sfânta leturghie pe timpul administrației românești a fost preotul Vladimir Căpățină. Perioade declinului și a vandalismului a durat până în 1988 cu excepția anilor 1972-1988. Timp de 16 ani lăcașul a adăpostit între pereții ei biblioteca. Înainte de  a fi aduse aici cărțile se făcuseră o reparație  cosmetică a pereților. Începând cu anul 1991 biserica cunoaște mutați   novatoare, bunăoară,  se acoperă cu tinichea acoperișul iar în 1994 se rezăluiește toată tencuiala veche  fisurată și se tencuiesc pereții exteriori. Interiorul bisericii a fost tencuit  în 1996. Bolta a fost renovată păstrându-i-se stilul vechi. Majoritatea icoanelor din biserică au fost pictate de către pictorul Vasile Mustață din Chișinău. La câteva sfinte icoane a lucrat și plasticianul Nicolae Babii din Fălești Noi. Pereții înalți văruiți emană lumină, produc senzații de prospețime, curăție purtând în semnul de epocă și al prosticului în așa fel pereții mai bine respiră dar e posibilă și o împrospătare anuală. Din podoabele vechii biserici au supraviețuit candelabru cu 24 de lumânări și cristelnița. Dușumeaua, niște uși dreptunghiulare reînvie și ele atmosfera veacului XIX căci s-au păstrat bine în pofida unor vremuri vitrege. Locașul este zidit în formă de corabie. Cheile de la  biserică au fost păstrate și transmise aidoma focului sacru de zilosul creștin  Gavri Stîrcu. Mărețele clopote 5 la număr au fost aduse de la Chișinău. Catapeteasma a fost schimbată în 2006 păstrându-i-se cu sfințenie acel stil vechi plin de mister, de divinitate și frumusețe. Printre cei care au stat de veghe la redeschiderea lăcașului sfânt sunt neosteniții  ctitori: Preotul Feodor Popan, Rucșineanu Petru, Nicolae Babii, Gavril Stîrcu, Ecaterina Zaplitnaia din Fălești, Boris Boscan, Petru Cebanu. Ziua de 30 iunie 1996  a pus început de bun augur pentru casa Domnului de Presfințitul Vladimir împreună cu un sobor de preoți oficiază sfânta liturghie iar apoi sfințește locașul. Rolul de conducător al tuturor lucrărilor care se produc la sfântul locaș îi revine cu fără îndoială  parohului bisericii „ Sf. Constantin și Elena”  Protoiereul Feodor Popan. Râvna sa se manifestă nu numai în sfântul altar dar și la școala unde predă religia, biologia și chimia. Curtea bisericii are 50 de ari de pământ. Alături de locașul sfânt se află casa parohială și casa paznicului, 4 răstigniri, 1 fântână și 6 pietre funerare albe ca florile de crin unde odihnesc în brațele largi al acestei curți boierești. Cele 6 cavouri înșirate lângă sfântul altar reprezintă locul de odihnă veșnică a familiei Buznea. Petrele funerare sunt confecționate din granit alb adus din Franța. Epitaforele de pe aceste pietre sunt foarte scurte: Mihail Constantinovici Buznea născut la 24 iunie 1849 și decedat la 13 septembrie 1913. Maria Constantinovna Buznea- născută la 14 martie 1827 și răposată la 25 decembrie  1911. Cavoul Elenei Buznea soția boierului Constantin . Constatin Dimitrievici  Buznea – decedat la 6 martie 1883 la 85 de ani de la naștere. Ivan Constantinovici Buznea născut la 15 septembrie 1885 –decedat la 25 mai 1900. Alexandru Constantinovici Buznea-născut la 26 februarie 1853 și de cedat la 29 septembrie 1906.

 Protoiereul Feodor Popan –  parohul bisericii „Sfinții împărați Constantin și Elena” din s. Obreja Veche este născut la 4 mai 1964 s. Rediul de Sus . la 12 aprilie 1990 este hirotonit diacon  în Biserica „ sf. Împărați Constantin și Elena” din Chișinău prin punerea mâinilor Înalt Presfințitului Vladimir este preuțit în Catedrala „Sf. Mare mucenic mare Teodor Tirun”  din Chișinău de Înaltul Preasfințitul Mitropolit Vladimir la 4 mai 1990, a răposat la 23 noiembrie 2019.

Preotul Victor Gârjău este originar din municipiul  Chișinău- născut la 4 februarie 1986. a studiat Teologia la Seminarul și Facultatea Mănăstirii Zăbriceni. Este diaconit de către preasfințitul Marchel la 2 august 2009 la Catedrala „Sf. Împărați Constantin și Elena” , municipiul Bălți. Iar preuția o primește de la același arhiereu în Catedrala Episcopală „sf. Neculae” din Bălți la 19 decembrie 2010. Recent este paroh în s. Obreja Veche și Obreja Nouă, Fălești, având în grija sa 2020 de creștini. Preoteasa Steliana, născută la 24 martie 1991 este de baștină din s. Ilenuța r. Fălești.